Istoria dezvoltării și contextul FTTA

Creșterea vânzărilor de smartphone-uri și o triplare estimată a utilizării datelor mobile între 2010 și 2015 au determinat utilizarea benzilor de frecvență mai înalte, 2,1 GHz sau 2,6 GHz, în sistemele UMTS și LTE. Frecvențele mai înalte reduc acoperirea celulară, iar sistemele tradiționale de stație de bază care utilizează cabluri coaxiale ondulate pentru a transmite semnale de-frecvență înaltă suferă rate de pierdere a puterii de până la 50%.

 

În urma tranziției de la difuzarea analogică la cea digitală terestră, pentru comunicațiile mobile au fost lansate benzi de frecvență joasă-sub 800 MHz. Agenția Federală Germană de Rețea a licitat acest spectru către Deutsche Telekom, Vodafone și O2 pentru 4,4 miliarde de euro. Noii proprietari au fost obligați să asigure acoperire în zonele în care internetul în bandă largă nu era încă disponibil, iar construcția rețelelor 4G a început ulterior.

 

Sistemele radio la distanță (RTS) pot reduce costurile de operare, în timp ce tehnologia FTTA permite instalarea inovatoare și flexibilă a rețelei. RTS reduce consumul de energie al rețelei cu 25% până la 50%, folosește fibra optică pentru a transmite date între RRH și stații de bază fără pierderi de semnal pe distanțe de până la 20 de kilometri, permite stațiilor de bază să fie amplasate central în camere de echipamente de comunicații cu costuri reduse și permite o planificare mai flexibilă și modulară a rețelei.